Deșeuri en-gros

.
Românica, cenzurătoarea României, funcționează ca o hologramă otrăvită. E o minciună perpetuă, substituind tot ceea ce e autentic. Starea de twilight zone care plutește peste România e un sistem de mistificare atît de performant încît nimeni nu se îndoiește de veridicitatea sa. Această betegeală a logicii & surpare a bunului simț produc pui grozavi în cotidianul românesc iar singurul paleativ e bășcăul, așa cum a fost dezvoltat mai cu seamă după `47. Mistificarea merge atît de unsă încît o cred nu doar cei din afară ci și cei dinăuntru. Haloul de putoare al României plutește ceva de speriat în imaginarul celorlalte nații, dar pe potrivă de cumplit distorsionează minți & caractere printre români. Amploarea dezastrului e cu atît mai stranie cu cît se întrevede a fi o țesătură care operează pe multiple niveluri de percepție și pe multiple fronturi.
Prin comparație: Polonia a fost violată pe toate hărțile, sfîrtecată, Katynizată, pusă în cămașă de forță și gazată. Polonia încă există ca națiune și nu își pune patrioții la index: alde Wojtyła, Wajda, Wałęsa. A avut trădătorii ei, bolșevicii ei, disperarea ei. Dar polonezilor nu le-a luat nimeni mințile, așa cum li s-a făcut românilor. Așadar, cu ce sunt românii mai breji de-a trebuit să fie distruși prin găunoșirea întregii seve a nației?
Exercițiu: de vizionat fotografii de dinainte de '47 cu români de toate stările sociale, de toate etniile. Românii ca cetățeni plurietnici ai aceleiași istorii păguboase. Nu zic să scormonim în arhiva doctorului Rainer ci doar să aruncăm o privire pe cum eram și cum suntem acum. Ideea e că fizionomii gen Brătianu, Maniu, Vulcănescu, etc. erau curente. Poporenii erau așa. Sa fim onești: jalea națiunii se citește și pe portretele de degenerați cu care defilăm. Nicicînd românii nu au fost mai boccii.
Manelizarea e mai întîi subculturnică. Apoi antropologică.
În cele din urmă - anatomică.
Dea Domnul să nu fie și anatemică.
.