Eine Kleine Musicutz

.

Am rămas datoare cu un comentariu la Porta Macedonia a lui Alexander Veljanov, juma’ de Deine Lakaien. Nu, nu i-am întîmpinat la club Fratelli atunci cînd au venit în Românica, dar tot îl întîmpin pe Veljanov, musai şi cu întîrziere. Chit că un post mai vechi d-al meu, Ode to Alexander – e despre modul în care îmi curg mie balele atunci cînd aud vocea Veljanov. Dincolo de fetişismul scrobit, coruptiv, răspenetrant & reverberant, dincolo de plisaj şi de dantelă, vocea Veljanov are inteligenţa erotică a unei belle epoque d’autrefois; Franz-Josephische Mitteleuropa, hai un pic de expresionism, tot spilcuit, un fel de biss la Marlene Dietrich. O voce de mascul care ondulează gravă prin orice auz disponibil (Monsieurs, faites attention! C’est bandant!) Von Sternberg la modul sonor, dar tot atît de luxury bloody product. Vodevil, monoacle, champagne, diplomaţie, crăiese îngheţate, picat batistă - o declar nulă, … galanterie de pop alternativ elegant şi ţîfnos ca de altfel tot ce s-a mai întîmplat pe fieful Deine Lakaien. Dar Porta Macedonia este nu mai puţin o tiflă (bien rococo, du bout des levres...) către Ernst Horn, jumătatea blondă şi compozitoare a Deine Lakaien.
Acum, privind în urma celor doi lakei, mă gîndesc că aşa după cum şi-au tras numele de scenă din versetele Einstuerzende Neubauten, tot aşa, cu timpul, cei doi au reuşit să se emancipeze de acest omagiu pe care i l-au adus lui Blixa Bargeld. Ernst Horn a continuat de capul lui cu proiectele Qntal şi Helium Vola, fără vocea Veljanov, iar vocea Veljanov a comis Secrets of the Silver Tongue, The Sweet Life şi Porta Macedonia, scuturîndu-se atît de amintirea experimentalo-scrîşnită a lui Bargeld cît şi de tutela lui Ernst Horn.
Nu, nu i-am răscroit apoteoza asta lui Veljanov ca să-i fac publicitate, profit de faptul că e un rar, juste pour les connaisseurs. De fapt mă felicit pe chiar mine pentru această preferinţă predilectă, căinîndu-vă în mod complezent pt. ignoranţă…
A, şi ca să nu las subiectul Veljanov neîncheiat: se pare că Porta Macedonia are cam multe remake-uri după Mizar, un grup de makedoni de prin anii ’80. Pînă îi găsesc şi pe mizarioţi, mizez în continuare pe Veljanov + propriul meu gust. A la mienne! ;p
.